manșon
română
Etimologie
Din franceză manchon.
Pronunție
- AFI: /man'ʃon/
Substantiv
| Declinarea substantivului manșon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manșon | manșoane |
| Articulat | manșonul | manșoanele |
| Genitiv-Dativ | manșonului | manșoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- accesoriu vestimentar feminin, confecționat din blană sau din stofă, în formă cilindrică, deschis la ambele capete și folosit pentru a proteja mâinile de frig.
- piesă cilindrică folosită la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor sau cablurilor; mufă.
- capăt lărgit al unei țevi sau tub, care servește la îmbinarea acestora cu un alt tub sau țeavă; mufă.
Traduceri
Traduceri