mante

Vezi și : -mante

franceză

(français)

Etimologie

Din latină mantele.

Pronunție

• AFI: /mɑ̃t/

Substantiv

mante f., mantes pl.

1. mantie, mantă, mantelă

Cuvinte apropiate

• manteau
• mantille

Etimologie

Din latină mantis < greacă μάντις (mántis).

Substantiv

mante f., mantes pl.

1. călugăriță

   La mante religieuse.

Sinonime

• mante religieuse

Referințe

• Wiktionnaire