mantie

română

Etimologie

Din slavă mantija.

Pronunție

• AFI: /'man.ti.e/

Substantiv

Declinarea substantivului mantie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mantie	mantii
Articulat	mantia	mantiile
Genitiv-Dativ	mantiei	mantiilor
Vocativ	'	'

1. haină lungă și largă, care se poartă peste alte haine.
2. haină de postav, lungă și largă, purtată de călugări.

Traduceri

Traduceri