marabu

română

Etimologie

Din franceză marabout.

Pronunție

• AFI: /ma.ra'bu/

Substantiv

Declinarea substantivului marabu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marabu	marabu
Articulat	marabuul	'
Genitiv-Dativ	marabuului	'
Vocativ	'	'

1. pasăre mare exotică cu penaj alb-cenușiu, cu capul și gâtul golașe, asemănătoare cu barza.
2. pană din coada acestei păsări, folosită ca podoaba.

Traduceri

Traduceri