Variante de scriere Vezi și : Martin

română

Etimologie

Din franceză martin.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
martin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ martin martini
Articulat martinul martinii
Genitiv-Dativ martinului martinilor
Vocativ ' '
  1. pasăre marină, de talie medie, cu aripi lungi și cu penaj, mai ales, alburiu, care se hrănește cu pești; pescăruș.


Traduceri





engleză

(English)

Etimologie

Probabil din numele propriu Martin.

Pronunție

  • AFI: /mɑː(r)tɪn/


Substantiv

martin, pl. martins

  1. (ornit.) rândunică de casă, lăstun

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Probabil din numele propriu Martin.

Pronunție

  • AFI: /maʁ.tɛ̃/


Substantiv

martin m., martins pl.

  1. martin

Cuvinte compuse

Referințe