matracucă

română

Etimologie

Din neogreacă matrakúka.

Pronunție

• AFI: /ma.tra'ku.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului matracucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	matracucă	matracuci
Articulat	matracuca	matracucile
Genitiv-Dativ	matracucii	matracucilor
Vocativ	'	'

1. femeie vulgară, cu înfățișare neplăcută și purtări nedemne.

Traduceri

Traduceri