matricula

română

Etimologie

Din franceză matriculer.

Pronunție

• AFI: /ma.tri.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului matricula
Infinitiv	a matricula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	matriculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să matriculeze
Participiu	matriculat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a înmatricula.
2. (v.tranz.) a aplica un semn caracteristic pe ceva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• articulam

Referințe

• DEX '98 via DEX online