matura

română

Etimologie

Din italiană maturare, germană maturieren.

Pronunție

• AFI: /ma.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) matura
Infinitiv	a (se) matura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) maturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) matureze
Participiu	maturat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (livr.) a (se) maturiza.

Cuvinte derivate

• maturare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online