Etimologie

Din a meșteșugi.

Pronunție

  • AFI: /meʃ.te.ʃu'ʤit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
meșteșugit
Singular Plural
Masculin meșteșugit meșteșugiți
Feminin meșteșugită meșteșugite
Neutru meșteșugit meșteșugite
  1. (mai ales fam.) lucrat cu artă, cu iscusință, cu talent; (despre acțiunile, manifestările oamenilor) iscusit, abil, priceput.
  2. (înv.) viclean, șiret.
  3. (astăzi rar) artificial, nefiresc, fals; căutat.


Traduceri

Referințe