menitor

română

Etimologie

Din a meni + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /me.ni'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului menitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	menitor	menitori
Articulat	menitorul	menitorii
Genitiv-Dativ	menitorului	menitorilor
Vocativ	menitorule	menitorilor

1. (înv.) cel care prevestește ceva; prevestitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online