mergere
română
Etimologie
Din a merge.
Pronunție
- AFI: /'mer.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mergere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mergere | mergeri |
| Articulat | mergerea | mergerile |
| Genitiv-Dativ | mergerii | mergerilor |
| Vocativ | mergere | mergerilor |
- (rar) acțiunea de a merge și rezultatul ei; mișcare (a unei ființe sau a unui obiect mobil) dintr-un loc în altul; deplasare, mers.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online