mergere

română

Etimologie

Din a merge.

Pronunție

• AFI: /'mer.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mergere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mergere	mergeri
Articulat	mergerea	mergerile
Genitiv-Dativ	mergerii	mergerilor
Vocativ	mergere	mergerilor

1. (rar) acțiunea de a merge și rezultatul ei; mișcare (a unei ființe sau a unui obiect mobil) dintr-un loc în altul; deplasare, mers.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online