mertic
Etimologie
Din maghiară mérték.
Pronunție
- AFI: /mer'tik/
Substantiv
Declinarea substantivului mertic | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mertic | merticuri |
Articulat | merticul | merticurile |
Genitiv-Dativ | merticului | merticurilor |
Vocativ | merticule | merticurilor |
- măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale.
- cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic.
- (înv.) plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; (p.restr.) rație, porție de mâncare.
Expresii
- A (-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online