micocoulier

franceză

(français)

Etimologie

Origine incertă. Poate din micocoule.

Pronunție

• AFI: /mi.kɔ.ku.lje/

Substantiv

micocoulier m., micocouliers pl.

1. sâmbovină; (spec.) sâmbovină americană

Sinonime

• falabréguier

Cuvinte compuse

• micocoulier de Provence

Cuvinte apropiate

• micocoule

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire