mijlocitoare
română
Etimologie
Din mijlocitor.
Pronunție
- AFI: /miʒ.lo.ʧi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mijlocitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mijlocitoare | mijlocitoare |
| Articulat | mijlocitoarea | mijlocitoarele |
| Genitiv-Dativ | mijlocitoarei | mijlocitoarelor |
| Vocativ | mijlocitoareo | mijlocitoarelor |
- persoană care mijlocește; intermediară, misită, samsară.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online