mimesis
Etimologie
Din latină mimesis. Confer greacă antică μῑ́μησις (mī́mēsis, „imitație”), din μιμεῖσθαι (mimeîsthai, „a imita”), din μῖμος (mîmos, „un mim”).
Pronunție
- AFI: /miˈme.sis/
Substantiv
Declinarea substantivului mimesis | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mimesis | mimesisuri |
Articulat | mimesisul | mimesisurile |
Genitiv-Dativ | mimesisului | mimesisurilor |
Vocativ | invariabil | invariabil |
- principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realului.
- (livr.) mimare.
Sinonime
- 2: mimare
Paronime
Traduceri
Traduceri