mință

Vezi și : mintă, minta

română

Etimologie

Din minți.

Pronunție

• AFI: /ˈmin.ʦə/

Verb

1. (înv. și pop.) forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru minți.
2. (înv. și pop.) forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru minți.

Sinonime

• 1-2: mintă