mințiți

română

Etimologie

Din mințit.

Pronunție

• AFI: /minˈʦiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru mințit.

Etimologie

Din minți.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru minți.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru minți.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru minți.