minaccia

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină minaciae, -arum < minax, -acis.

Pronunție

• AFI: /mi'natʧa/

Substantiv

minaccia f., minaccie pl.

1. pericol, amenințare

   Costituire una minaccia per la repubblica.

2. (fig.) pacoste

Sinonime

• 1: pericolo

Cuvinte apropiate

• minacciare
• minaccioso

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din minacciare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru minacciare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru minacciare.