minaret

română

Etimologie

Din franceză minaret.

Pronunție

• AFI: /mi.na'ret/

Substantiv

Declinarea substantivului minaret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	minaret	minarete
Articulat	minaretul	minaretele
Genitiv-Dativ	minaretului	minaretelor
Vocativ	'	'

1. turn înalt al unei moschei, prevăzut cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune.

Traduceri

Traduceri