mireasmă

română

Etimologie

Din neogreacă μύρισμα (mýrisma), în parte prin intermediul slavă mirizma.

Pronunție

• AFI: /miˈre̯as.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului mireasmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mireasmă	miresme
Articulat	mireasma	miresmele
Genitiv-Dativ	miresmei	miresmelor
Vocativ	'	'

1. miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă.

Traduceri

Traduceri