monarc

română

Etimologie

Din neogreacă monárhis.

Pronunție

• AFI: /mo'nark/

Substantiv

Declinarea substantivului monarc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monarc	monarci
Articulat	monarcul	monarcii
Genitiv-Dativ	monarcului	monarcilor
Vocativ	'	'

1. conducător absolut al unei țări; rigă; rege; suveran; împărat.

Traduceri

Traduceri