monarh

română

Etimologie

Din neogreacă monárhis.

Pronunție

• AFI: /mo'narh/

Substantiv

Declinarea substantivului monarh
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monarh	monarhi
Articulat	monarhul	monarhii
Genitiv-Dativ	monarhului	monarhilor
Vocativ	'	'

1. conducător absolut al unei țări; rigă; rege; suveran; împărat.

Traduceri

Traduceri