monomer

română

Etimologie

Din franceză monomere.

Pronunție

• AFI: /mo.no'mer/

Substantiv

Declinarea substantivului monomer
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monomer	monomeri
Articulat	monomerul	monomerii
Genitiv-Dativ	monomerului	monomerilor
Vocativ	'	'

1. substanță cu masă moleculară mică și cu compoziție simplă, care intră în constituția polimerilor.

Traduceri

Traduceri