morfină

română

Etimologie

Din franceză morphine.

Pronunție

• AFI: /mor'fi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului morfină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	morfină	'
Articulat	morfina	'
Genitiv-Dativ	morfinei	'
Vocativ	'	'

1. substanță folosită în medicină ca narcotic, calmant și somnifer, dar care, utilizată abuziv, produce intoxicarea organismului; morfiu.

Traduceri

Traduceri