română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /mor.fo'li/


Verb


Conjugarea verbului
morfoli
Infinitiv a morfoli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
morfolesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să morfolească
Participiu morfolit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinților; a molfăi; (p.ext.) a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi.
  2. (v.tranz.) a învârti între dinți, a roade un lucru necomestibil.
  3. (v.tranz.) (p.anal.) a suci și a răsuci un lucru pe toate părțile; a frământa, a mototoli.
  4. (v.tranz.) (fig.) a degrada, a întina, a terfeli, a deteriora, a strica.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A morfoli vorbele = a vorbi nedeslușit, a îngăima, a bolborosi


Traduceri

Referințe