morum
latină
(Latina)
Etimologie
Din greacă antică μόρον (móron).
Pronunție
- AFI: /ˈmoː.rum/
Substantiv
| Declinarea substantivului mōrum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | mōrum | mora |
| Genitiv | morī | morōrum |
| Dativ | morō | morīs |
| Acuzativ | morum | mora |
| Ablativ | morō | morīs |
| Vocativ | morum | mora |
- (bot.) dudă
Sinonime
- (bot.) mōrus
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din mōs.
Substantiv
- forma de genitiv plural pentru mōs.