mușuroi

Un mușuroi

română

Etimologie

Din latină mus araneus.

Pronunție

• AFI: /mu.ʃu'roj/

Substantiv

Declinarea substantivului mușuroi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mușuroi	mușuroaie
Articulat	mușuroiul	mușuroaiele
Genitiv-Dativ	mușuroiului	mușuroaielor
Vocativ	'	'

1. moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar.

   Un mușuroi făcut de cârtițe.

2. grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru ale favoriza dezvoltarea.
3. (urmat de determinări) grămadă (mică).
4. (reg.) ridicătură mică de pământ.

   Un mușuroi pe un teren șes.

Sinonime

• 1: moviliță, furnicar, cuib
• 4: mogâldeață, (reg.) măguiață

Cuvinte compuse

• mușuroi înierbat

Traduceri

furnicar

afrikaans: miershoop (Afrikaans) bască: inurritegi (euskara), inurritontor (euskara), inurripila (euskara) bretonă: krugellverion (brezhoneg) f. bulgară: мравуняк (български) (mravunjak) cehă: mraveniště (čeština) n. chineză: 垤 (中文) (dié) engleză: anthill (English), ant-hill (English) estoniană: sipelgapesa (eesti) finlandeză: muurahaiskeko (suomi) franceză: fourmilière (français) f. germană: Ameisenhaufen (Deutsch) m., Ameisenhügel (Deutsch) m. greacă: μυρμηγκοφωλιά (Ελληνικά) (mirmigofoliá) f. indoneziană: sarang semut (Bahasa Indonesia) islandeză: mauraþúfa (íslenska) f. italiană: formicaio (italiano) m. japoneză: 蟻塚 (日本語) (ありづか, aridzuka), 蟻の巣 (日本語) (ありのす, arinosu) latină: formicarium (Latina) n.

letonă: skudru pūznis (latviešu) lituaniană: skruzdėlynas (lietuvių) maghiară: hangyaboly (magyar) malteză: bejta tan-nemel (Malti) norvegiană: maurtue (norsk) m. neerlandeză: mierenhoop (Nederlands) m. poloneză: mrowisko (polski) n. portugheză: formigueiro (português) m. retoromană: furmicler (rumantsch) rusă: муравейник (русский) (muravejnik) slovacă: mravenisko (slovenčina) sorabă de jos: mrojowišćo (dolnoserbski) sorabă de sus: mrowišćo (hornjoserbsce) spaniolă: hormiguero (español) m. suedeză: myrstack (svenska) thailandeză: หัวปลวก (ไทย) (hŭa bplùak) turcă: karınca yuvası (Türkçe)

Etimologie

Din mușuroi.

Pronunție

• AFI: /mu.ʃu'roj/

Verb

Conjugarea verbului (se) mușuroi
Infinitiv	a (se) mușuroi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mușuroiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mușuroiască
Participiu	mușuroit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei.
2. (v.refl.) (fig.) a se aduna, a se strânge, a se grămădi.

Sinonime

• 2: grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi

Cuvinte derivate

• mușuroire
• mușuroit

Traduceri

a înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui mușuroi) pentru a favoriza dezvoltarea

engleză: hill (English)

Referințe

• DEX online