mugur
(Redirecționat de la mugure)
 |
Variante
Etimologie
Origine incertă.
Probabil de la muc, pl. mucuri, cu singularul reconstituit după pluralul. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumânare; pentru alterarea consonantismului, confer stâng, vitreg. După Philippide, Principii, 49, direct din latină *mūcŭlus.
Pare mai puțin probabilă derivația din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrâni, I, 294), din albaneză mugull (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeuropean (Lahovary 338).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului mugur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mugur | muguri |
| Articulat | mugurul | mugurii |
| Genitiv-Dativ | mugurului | mugurilor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase.
- Muguri la vița de vie.
- (anat.) excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe.
- (zool.) parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice.
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
boboc
|
|