multiplicitate
română
Etimologie
Din franceză multiplicité < latină multiplicitas, multiplicitatis.
Pronunție
- AFI: /mul.ti.pli.ʧi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului multiplicitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | multiplicitate | invariabil |
| Articulat | multiplicitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | multiplicității | invariabil |
| Vocativ | multiplicitate | invariabil |
- faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate.
- (mat.) număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online