murui
română
Etimologie
Din ucraineană муровати (murovati).
Pronunție
- AFI: /mu.ru'i/
Verb
| Conjugarea verbului murui | |
| Infinitiv | a murui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
muruiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să muruiască |
| Participiu | muruit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi.
- (v.tranz.) a astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos.
- (v.tranz.) (reg.) a unge suprafața unui aluat cu muruială, înainte de a-l băga în cuptor.
- (v.tranz.) (reg.) a mânji, a murdări; a mâzgăli.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online