muscălime

română

Etimologie

Din muscal + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /mus.kə'li.me/

Substantiv

Declinarea substantivului muscălime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muscălime	invariabil
Articulat	muscălimea	invariabil
Genitiv-Dativ	muscălimii	invariabil
Vocativ	muscălime	invariabil

1. (înv.) mulțime de muscali; totalitatea muscalilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online