Mutătoare

română

Etimologie

Din mutător.

Pronunție

  • AFI: /mu.tə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mutătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mutătoare mutători
Articulat mutătoarea mutătorile
Genitiv-Dativ mutătorii mutătorilor
Vocativ mutătoare mutătorilor
  1. (bot.) (Bryonia dioica) plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri


Etimologie

Din mutător.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru mutător.
  2. forma de feminin plural pentru mutător.
  3. forma de neutru plural pentru mutător.

Referințe