mutră
română
Etimologie
Din neogreacă mútra.
Pronunție
- AFI: /'mu.trə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mutră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mutră | mutre |
| Articulat | mutra | mutrele |
| Genitiv-Dativ | mutrei | mutrelor |
| Vocativ | ' | ' |
- față antipatică.
- ansamblu de trăsături specifice feței; expresie a feței; chip; fizionomie; mină.
- ființă umană; om; persoană.
Traduceri
Traduceri