română

Etimologie

Din a născoci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /nəs.ko.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
născocitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ născocitură născocituri
Articulat născocitura născociturile
Genitiv-Dativ născociturii născociturilor
Vocativ născocitură născociturilor
  1. (rar) ceea ce născocește cineva; plăsmuire.


Traduceri

Referințe