nacafa

română

Etimologie

Din turcă nafaka.

Pronunție

• AFI: /na.ka'fa/

Substantiv

Declinarea substantivului nacafa
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nacafa	năcăfale
Articulat	nacafaua	năcăfalele
Genitiv-Dativ	năcăfalei	năcăfalelor
Vocativ	nacafa	năcăfalelor

1. (înv. și reg.) pretenție; capriciu, toană.
2. preocupare, pasiune.
3. necaz, neajuns; belea, pacoste.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online