namesnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) namĕstĕnikŭ.

Pronunție

• AFI: /na'mes.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului namesnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	namesnic	namesnici
Articulat	namesnicul	namesnicii
Genitiv-Dativ	namesnicului	namesnicilor
Vocativ	namesnicule	namesnicilor

1. (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înscenam

Referințe

• DEX '98 via DEX online