nemuritoare
română
Etimologie
Din nemuritor.
Pronunție
- AFI: /ne.mu.ri'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului nemuritoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | nemuritoare | nemuritoare |
Articulat | nemuritoarea | nemuritoarele |
Genitiv-Dativ | nemuritoarei | nemuritoarelor |
Vocativ | nemuritoareo | nemuritoarelor |
- (în unele concepții religioase și în basme) ființă, suflet care nu moare niciodată, care trăiește veșnic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online