română

Etimologie

Din nemuritor.

Pronunție

  • AFI: /ne.mu.ri'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nemuritoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nemuritoare nemuritoare
Articulat nemuritoarea nemuritoarele
Genitiv-Dativ nemuritoarei nemuritoarelor
Vocativ nemuritoareo nemuritoarelor
  1. (în unele concepții religioase și în basme) ființă, suflet care nu moare niciodată, care trăiește veșnic.


Traduceri

Referințe