noaten

română

Etimologie

Din latină annoctinus ~a ~um.

Pronunție

• AFI: /'no̯a.ten/

Substantiv

Declinarea substantivului nearticulat
'	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nearticulat	singular
Articulat	articulat	noaten
Genitiv-Dativ	plural	noatene
Vocativ	'	'

1. miel de la vârsta înțărcării până la doi ani.
2. mânz între șase luni și doi sau trei ani.

Traduceri

Traduceri