noră
Etimologie
Din latină nǒrus < formă populară a lui nŭrus.
Pronunție
- AFI: /'no.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului noră | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | noră | nurori |
Articulat | nora | nurorile |
Genitiv-Dativ | nurorii, norei | nurorilor |
Vocativ | ' | ' |
Antonime
Cuvinte apropiate
Expresii
- A intrat nora-n blide = se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești
Traduceri
soție a fiului în raport cu părinții acestuia
|
|