nulitate
română
Etimologie
Din franceză nullité < latină nullitas.
Pronunție
- AFI: /nu.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului nulitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nulitate | nulități |
| Articulat | nulitatea | nulitățile |
| Genitiv-Dativ | nulității | nulităților |
| Vocativ | nulitate | nulităților |
- însușirea, caracterul lucrului nul.
- sancțiune a actului juridic care suprimă, în principiu și pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale.
- lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva.
- persoană nulă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online