obelisc

română

Etimologie

Din franceză obélisque.

Pronunție

  • AFI: /o.be'lisk/


Substantiv


Declinarea substantivului
obelisc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obelisc obeliscuri
Articulat obeliscul obeliscurile
Genitiv-Dativ obeliscului obeliscurilor
Vocativ ' '
  1. monument comemorativ sau decorativ constând dintr-un singur bloc de piatră, lucrat, de regulă, în fațete și ascuțit la vârf.


Traduceri