obicinuire
română
Etimologie
Din obicinui.
Pronunție
- AFI: /o.bi.ʧi.nu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obicinuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obicinuire | obicinuiri |
| Articulat | obicinuirea | obicinuirile |
| Genitiv-Dativ | obicinuirii | obicinuirilor |
| Vocativ | obicinuire, obicinuireo | obicinuirilor |
- acțiunea de a obicinui și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obicinui