obiecționare
română
Etimologie
Din obiecționa.
Pronunție
- AFI: /o.bi.ek.ʦi.o'na.re/
Substantiv
Declinarea substantivului obiecționare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | obiecționare | obiecționări |
Articulat | obiecționarea | obiecționările |
Genitiv-Dativ | obiecționării | obiecționărilor |
Vocativ | obiecționare, obiecționareo | obiecționărilor |
- acțiunea de a obiecționa și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obiecționa