obieluță

română

Etimologie

Din obială + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /o.bje'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului obieluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obieluță	obieluțe
Articulat	obieluța	obieluțele
Genitiv-Dativ	obieluței	obieluțelor
Vocativ	obieluță	obieluțelor

1. diminutiv al lui obială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online