obijdui
Etimologie
Din slavă (veche) obiždon (prezent indicativ al lui obidĕti).
Pronunție
- AFI: /o.biʒ.du'i/
Verb
| Conjugarea verbului obijdui | |
| Infinitiv | a obijdui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
obijduiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să obijduiască |
| Participiu | obijduit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (înv.) a asupri, a împila.
- (v.tranz.) a nedreptăți, a jigni, a ofensa.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online