oblăduire
română
Etimologie
Din oblădui.
Pronunție
- AFI: /o.blə.du'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului oblăduire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oblăduire | oblăduiri |
| Articulat | oblăduirea | oblăduirile |
| Genitiv-Dativ | oblăduirii | oblăduirilor |
| Vocativ | oblăduire, oblăduireo | oblăduirilor |
- acțiunea de a oblădui și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a oblădui