română

Etimologie

Din sârbocroată oglavnik.

Pronunție

  • AFI: /o'bla.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
oblanic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oblanic oblanice
Articulat oblanicul oblanicele
Genitiv-Dativ oblanicului oblanicelor
Vocativ oblanicule oblanicelor
  1. (reg.) suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap.


Traduceri

Referințe