oblanic
română
Etimologie
Din sârbocroată oglavnik.
Pronunție
- AFI: /o'bla.nik/
Substantiv
Declinarea substantivului oblanic | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | oblanic | oblanice |
Articulat | oblanicul | oblanicele |
Genitiv-Dativ | oblanicului | oblanicelor |
Vocativ | oblanicule | oblanicelor |
- (reg.) suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online