obnubila

română

Etimologie

Din latină obnubilare, franceză obnubiler.

Pronunție

• AFI: /ob.nu.bi'la/

Verb

Conjugarea verbului (se) obnubila
Infinitiv	a (se) obnubila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) obnubilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) obnubileze
Participiu	obnubilat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (rar; despre vedere, memorie) a se întuneca, a slăbi, a se umbri.

Cuvinte derivate

• obnubilare
• obnubilat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bubalino

Referințe

• DEX '98 via DEX online