oborî

română

Etimologie

Din slavă (veche) oboriti.

Pronunție

• AFI: /o.bo'rɨ/

Verb

Conjugarea verbului oborî
Infinitiv	a oborî
Indicativ prezent pers. 1 sg.	obor
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să oboare
Participiu	oborât
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; (fig.) a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online