obrățire
română
Etimologie
Din obrăți.
Pronunție
- AFI: /o.brə'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obrățire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obrățire | obrățiri |
| Articulat | obrățirea | obrățirile |
| Genitiv-Dativ | obrățirii | obrățirilor |
| Vocativ | obrățire, obrățireo | obrățirilor |
- acțiunea de a obrăți și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obrăți